Ansamblul monumental

    

    Când a pus piatra de temelie a complexului mănăstiresc de la Pasărea, în cadrul unei ceremonii deosebite, profund religioase, Sf. Calinic avea experienţa ctitoriei de la Cernica, pe care a căutat s-o imite arhitectural şi pictural, dar pe care a îmbogăţit-o folosind la maxim spaţiu avut la dispoziţie, lăsând pentru urmaşi un ansamblu de o armonie şi originalitate deosebită.

    Din combinaţia de stiluri şi modul de organizare a incintei se simte rolul hotărâtor al sfaturilor sale ca un trăitor în Domnul de aleasă înălţime.

    Şi Pasărea, ca şi Cernica nu a fost înconjurată de ziduri înalte de piatră, cu metereze şi drum de strajă, cum găsim la mănăstirile din nordul Moldovei, ci un gard de nuiele la începuturi, iar în timpul de astăzi cu gard din beton. În schimb are portal, iar turnul clopotniţei este retras şi prins într-un ansamblu de chilii în formă de “U”. Spre deosebire de structura clasică a mănăstirii româneşti, în care chiliile sunt lipite de zidul de incintă, la Mănăstirea Pasărea apar în plus chiliile care sunt înlocuite cu construcţii autohtone de tip casă de locuit, într-o arhitectură populară românească tipică sec. XVIII şi XIX; acestea se desfăşoară pe o parte şi de alta a unui drum de incintă – carosabil care înconjoară suprafaţa propriu-zisă a Mănăstirii. Arhitectura românească se zugrăveşte într-o serie de construcţii având specific faţadele mixte de lemn şi zidărie, cu cerdacuri desfăşurate de-a lungul lor. Cerdacurile sunt construite din lemn cu stâlpi sculptaţi în stil popular.

 Portal de intrare

    Incinta Mănăstirii în partea de N-V este închisă printr-un portal realizat din zidărie, cu ziduri groase, ce delimitează o intrare pentru autoturisme şi una mică pentru oameni. Portalul este acoperit cu ţiglă, iar deasupra se află o cruce mai mare amplasată între 4 cruci mai mici (deci 5) amintind de jertfa Mântuitorului în trup omenesc, făcută cu bună ştiinţă, pentru a ne salva de la pieirea în întunericul cel mai din adâncuri. Sub acoperişul porţii principale, în zona centrală, urmat de o succesiune de trei (Sfânta Treime) arce tăiate cu şablonul în tencuială, ne apare Mântuitorul, pictat în postură de “Emanoil” (Domnul cu noi) şi susţinut de un arc (bolta cerului) pe care stă scris strigătul din totdeauna al omului ros de dorul Edenului dintâi – Doamne iubit-am lăcaşul unde sălăşluieşte slava Ta.

    Mântuitorul încadrat la dreapta de Sfânta Paraschiva şi la stânga de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ne arată parcă clopotniţa şi biserica, care este lăcaşul Slavei Sale pe Pământ.

    Deasupra porţii mici se află un medalion rotund cu Sfântul Mucenic Teodor Tiron, susţinut de o arcadă şi protejat de un apoceriş distinct, făcut tot din ţiglă.

    Pe partea dinspre răsărit a Portalului, în medalionul central, se găseşte icoana cu “Pogorământul Maicii Domnului” încadrată de o parte şi alta de Sfânta Mucenică Lucia fecioara (în stânga) şi Sfântul Mucenic Mina (în dreapta). În medalionul rotund de deasupra porţii mici (în oglindă cu Sfântul Mucenic Teodor Tiron)se află icoana Sfântului Pavel Tedeul.

    Toate aceste aranjamente iconografice nu sunt întâmplătoare. Ele au fost rânduite astfel de ctitor (marele ierarh Calinic) şi părinţii sfătuitori bine aşezaţi în tainele dogmei creştine, pentru a avertiza pe credinciosul curat şi cinstit, în căutarea  Adevărului Suprem, chiar de la intrare că se află într-un lăcaş de cult unde, pe măsura posibilităţilor lui, i se va dezvălui treaptă cu treaptă, planul lui Dumnezeu de mântuire a neamului omenesc, conţinut în arhitectura, pictura şi ritualul religios al acestei mănăstiri.

 Turnul clopotniţei

    Executată central faţă de axul longitudinal al bisericii, clopotniţa este legată de aceasta printr-o alee dreaptă, accesibilă printr-o portiţă îngustă delimitată de doi stâlpi terminaţi cu cruce – care ne aminteşte că în Împărăţia lui Dumnezeu se intră greu şi numai purtându-ne crucea cu discernământ. Sub raport arhitectural, clopotniţa exercită o atracţie deosebită. Înainte ca vizitatorul să ajungă la portalul de intrare în incinta Mănăstirii este surprins de măreţia clopotniţei, având impresia că se află în faţa clopotniţei de la Episcopia Romanului. Se aseamnănă în special prin înălţime şi prin cele două camere alăturate gangului de acces în curtea mănăstirii; aceste camere delimitate la nivelul superior şi lateral de câte 2 turle mici, octogonale, terminate prin cruce, lasă impresia unor picioare de contrafort menite să sprijine zidurile clopotniţei care au o grosime de mai bine de 80 cm. Ridicată pe o suprafaţă de 87 m2 şi având înălţimea de 25 m. are o siluetă zveltă părând că depăşeşte în înălţime Biserica Sfâta Treime. Camerele – contraforţi laterali – sunt ornate pe partea din faţă cu două registre verticale delimitate prin brâie verticale de formă dreptunghiulară. În registrul dinspre gang, având dimensiunea 4,5×10 m este practicată o fereastră dreptunghiulară, terminată la partea superioară cu o arcadă semicirculară simplă realizată retras la nivelul peretelui. În partea superioară a acestui registru, sub acoperişul ornat cu un brâu în două trepte din tencuială trasă cu şablonul, se găseşte motivul Sfintei Treimi reprezentată prin trei pătrate aşezate simetric. Registrul al doilea, având dimensiunile 0,8×65 cm flanchează ornamental marginile celor două clădiri, dând zvelteţe întregului ansamblu. Clopotniţa propriu-zisă este formată din trei nivele. Nivelul inferior conţine gangul, scara şi pisania amplasată frontal pe structura de rezistenţă; nivelul mijlociu, format din încăperea clopotelor având secţiunea sub formă pătrată este ornat cu două registre laterale, similare celor de la camerele-contraforţi şi legate între ele cu un brâu format din 10 pătrate şi situat imediat sub cornişa clopotniţei care este realizată tot sub formă de brâu în două trepte din tencuială trasă cu şablonul şi un registru central care aduce lumină în interiorul camerei clopotelor prin două ferestre de formă dreptunghiulară, terminate superior cu arcadă semicirculară.

    Este reţinută atenţia căutătorului de simbolică spirituală de către emblema realizată sub formă de tor aparent făcut tot din tencuială trasă cu şablonul şi celelalte elemente de arhitectură specifică. Nivelul trei este format de acoperişul încadrat la colţuri de patru turle mici, octogonale terminate cu cruci simple, iar central susţinând o turlă mare, tot octogonală, terminată cu un acoperiş sub formă de cupolă şi cu cruce similară celor de la Biserica Sfânta Treime.

    Pentru a se ajunge la platforma celor trei clopote (din nou închipuirea Sfintei Treimi) se urcă 37 de trepte. Două dintre clopote s-au turnat în 1919, înlocuind pe cele furate de trupele germane, iar cel de-al treilea datează din 1839.

 

    Biserica Sfânta Treime

 

1)      Arhitectură – plan, elevaţie, plastica faţadelor

    Biserica Mănăstirii Pasărea este monumentul principal al întregului complex. Plasată în mijlocul incintei se remarcă prin mărime, eleganţă, simplitate decorativă şi echilibrul proporţiilor. Datorită dimensiunilor sale (39m lungime şi 17m pe axul longitudinal al barelor laterale din zona naosului), poate fi apreciată fără greş drept o impunătoare catedrală.

    Arhitectura bisericii  Mănăstirii Pasărea reprezintă o sinteză originală şi reuşită a unor elemente din structura bisericilor din sec. XVII-lea din Ţara Românească. Are formă treflată cu navă centrală şi pridvor, dar prevăzut cu ferestre. Este dotată cu trei turle de formă octogonală terminată cu un acoperiş cupolă din tablă, despărţit prin coame metalice tot în 8 părţi, pe care se află ornată câte o cruce de aceeaşi mărime şi la fel de semnificativ ornată ca cea de pe turla mare a clopotniţei. Pe acoperişul Sfintei Biserici mai există 2 cruci similare, una deasupra antreului (la jumătate în punctul de întâlnire a apelor) şi cealaltă deasupra altarului (deci în total 5 cruci).

    Turlele mici sunt înfundate şi amplasate simetric faţă de axul longitudinal, deasupra pronaosului. Cea mare este deschisă până în plafon; este centrată faţa de axul Bisericii şi susţinută de naos. Are 4 ferestre dreptunghiulare situate pe laturile cardinale, care împreună cu cele 10 ferestre (5 pe o parte, 5 pe cealaltă) practicate în pereţii laterali ai bisericii, aduc lumină în interior creând în zilele cu soare o atmosferă coloristică deosebită.

    Exteriorul prismelor octogonale ale turlelor este împărţit în două registre separate de un brâu în două trepte executat din tencuială trasă cu şablonul ca şi la turla mare a clopotniţei. Muchiile par a fi stâlpi falşi angajaţi în zid. Peste capitelurile tot false se încinge o friză cu câte 5 embleme sub formă de rozetă pe fiecare latură a octogonului la turla mare şi respectiv 3 rozete la turlele mici, câte 6 rozete sunt plasate în registrul de jos al fiecărei turle, trei de o parte şi trei de alta a axei longitudinale. Acoperişul nou şi strălucitor este din tablă zincată.

    Pereţii laterali, înalţi de cca. 8 m sunt împărţiţi în trei registre. Cel superior este despărţit de cel mijlociu printr-un brâu simplu. Acest registru cuprinde ocniţe (nişe) prelungite, decorate cu trei rozete pe fiecare latură a bisericii. În registrul mijlociu, care este şi cel mai mare s-au practicat ferestre dreptunghiulare şi mari ca şi la turla mare. Soclul, care formează registrul inferior este îmbrăcat cu tencuială de praf de piatră, depăşind grosimea zidului cu 4-5 cm.

    Arta faţadei dinspre vest, unde se găseşte ca de obicei intrarea în biserică este împărţită în trei panouri delimitate de stâlpi aparenţi, angajaţi în zidărie. Panourile laterale au o mărime de ˝ din panoul de mijloc. În cele mici (dispuse lateral) de o parte şi de alta a intrării s-au practicat ferestre dreptunghiulare mari, având superior ancadrament gotic, iar în cel mijlociu, uşa de la intrare, baldachin pe 4 colonete cu capitel şi soclu ridicat deasupra solului cu trei trepte, special parcă pentru a-l desprinde pe credincios de cele pământeşti, al cărui acoperiş semicupolă, terminat printr-o cruce de format mic. Atât ferestrele cât şi intrarea sunt ornate cu coloane false angajate în zid. Peste capitelurile acestora s-au practicat arcaturi gotice. În arcatura de la mijloc este pictată cu deosebit rafinament imaginea Tatălui Ceresc, iar în arcaturile mici, Sfântul Ierarh Nicolae (în stânga intrării) şi Sfântul Calinic (de la Cernica) – ctitorul (în dreapta intrării).

    Interiorul spaţios este adecvat pentru o obşte monahală numeroasă împărţit în pridvor, pronaos, naos şi altar; naosul şi pronaosul fiind despărţite prin iconostase dublu ornamentate cu icoane praznicale de format mare. Elementele arhitecturale interioare sunt concepute în stil neoclasic simplificat cu stâlpi interiori din piatră, spre deosebire  de bisericile mai vechi care aveau stâlpi interiori din cărămidă. Capitelul coloanelor este făcut dintr-o lespede simplă din piatră. Arcatura, bolţile şi cupolele sunt făcute din cărămidă. Bolţile sunt fie semicilindrice (cea din naos) fie semisferice (cea din pronaos). Absida din partea de răsărit ca şi cele de la miază-zi şi miază-noapte sunt toate în plan circular.

    Înălţimea turlei s-a făcut în sistem moldovenesc pe arce şi triunghiuri sfericie care fac trecerea către turla cilindrică. Profilatura interioară este formată din socluri, brâie, cornişe, care limitează câmpul pictural. Pictura subliniază în general structura arhitecturală ocupând formulele respective.

    Are pridvor închis prevăzut cu trei uşi dintre care cele laterale sunt înfundate, iar prin cea dinspre apus se pătrunde în Biserică. Acest pridvor are o lungime de 5 m şi o lăţime de 12 m fiind despărţit de pronaos prin zid. Deasupra uşii la intrarea în pronaos este aplicată o placă de piatră pe care se află scrisă cu litere chirilice pisania.

 

  Pictură – program iconografic

    Pictura bisericii deşi de provenienţă bizantină prezintă multe influenţe renascentiste (în linia desenului şi peisajului) şi uneori baroce (vezi faldurile vestimentaţiei şi ancadramentele scenelor biblice). Tonurile fundamentale sunt verde, roşu şi galben – juxtapuse după procedeul impresionist. Personajele sunt prezentate printr-un desen animat, viu, profund mişcat. Se păstrează pictura iniţială în frescă. Timp de aproape un veac şi jumătate fresca se acoperise cu un strat degradator de fum. Vrednicul şi talentatul pictor Toma Lăscoiu, după o muncă de impresionantă migală a scos la iveală între anii 1980-1982 o frescă de o reală frumuseţe şi valoare spiritual-creştină. Munca sa, a ucenicilor săi şi a maicilor a făcut ca astăzi Biserica să se îmbrace din nou, în interior cu un veşmânt fermecător.

    Atunci când a fost pictată biserica din ostrovul Sf. Gheorghe din Mănăstirea Cernica, stareţul Calinic având strânse şi vechi legături cu Muntele Athos a adus nişte meşteri de acolo. Nu este exclus ca aceştia să fi pictat şi Biserica de la Pasărea fiind ajutaţi şi de călugării din şcoala cernicană. Această opinie este întemeiată dacă ne gândim că biserica este ridicată de Sf. Calinic şi este o copie fidelă a bisericii din ostrovul Sf. Gheorghe atât din punct de vedere al picturii murale din interior cât şi al stilului arhitectonic. Totodată V. Brătulescu a descoperit pe două icoane de la Pasărea numele a doi zugravi, Teodor şi Panait.

 

Turla mare, naos

    Sus, în vârful turlei celei mari de deasupra naosului, pe calota ei sferică este pictată  într-un medalion rotund icoana numită Pantocrator, adică, chipul lui Dumnezeu Atotţiitorul sub înfăţişarea lui Hristos, bust cu faţa severă şi privirea scrutătoare şi gravă, dar în acelaşi timp arătând şi milă, binecuvântând cu dreapta, iar cu stânga ţinând globul pământesc. În jurul chipului central al Pantocratorului sunt scrise cu litere chirilice cuvintele: Vedeţi, vedeţi că eu sunt Dumnezeu care am plouat mană în pustie şi am ivorât apă din piatră, iar jur împrejur este zugrăvit curcubeul.

    Pe zona superioară în continuarea medalionului Pantocratorului sunt zugrăvite cele nouă cete îngereşti:

    Grupa I – îngerii sfetnici, cei mai apropiaţi de Dumnezeu: 1) Tronurile: roţi (inele) de foc având în jur aripi cu ochi; 2) Heruvimii, capete de tineri cu diademă, cu câte două aripi şi cu ochi mulţi; 3) Serafimii: capete de tineri cu câte şase aripi (cu două îşi acoperă feţele, cu două picioarele, cu două zboară);

    Grupa a II-a - îngerii stăpânitori: 4) Domniile, 5) Puterile; 6) Stăpâniile (chipuri întregi de tineri, îmbrăcaţi în stihare lungi, încinşi cu orare aurite, ţinând în dreapta toiag de aur, iar în stânga peceţi rotunde cu monogramul lui Iisus.

    Grupa a III-a – îngerii executori: 7) Începătoriile; 8) Arhanghelii – tineri oşteni îmbrăcaţi în armură cu suliţe şi scuturi în mâini; 9) Îngerii: tineri îmbrăcaţi în stihare diaconeşti lungi, albe şi subţiri purtând în mâini ripide rotunde cu monograma lui Iisus.

    Între cetele îngereşti este înfăţişat şi tronul Etimasiei, adică scaunul gol al Judecăţii universale înconjurat de uneltele Patimilor Domnului. Lângă tron este zugrăvit chipul Maicii Domnului ca orandă şi acela al Sf. Ioan Botezătorul.

    Suprafaţa pereţilor verticali ai turlei care sunt prismatici se împarte în două mari secţiuni orizontale, paralele, zugrăvite astfel:

a)      Zona superioară imediat sub chipurile celor nouă cete îngereşti este cea mai largă înfăţişând chipurule sfinţilor apostoli. Sfinţii Apostoli sunt reprezentaţi aici în picioare, ţinând în mâini cărţi cu inscripţii din cuvintele propoveduirilor, precum şi simbolurile vredniciei lor apostolice: ex.: Sf. Ap. Petru cu cheile împărăţiei cerurilor (Matei, XVI, 19).

b)      Pe registrul cel mai de jos al tamburului este zugrăvită dumnezeiasca Liturghie, adică slujba săvârşită în ceruri de către Mântuitorul, ca mare arhiereu înconjurat de îngeri-preoţi şi diaconi.

c)      Pe pandantivi (unghiurile sferice) sunt zugrăvite chipurile celor patru sfinţi evanghelişti, cu simbolurile lor. Evangheliştii sunt reprezentaţi şezând, în atitudine de scriitori inspiraţi, cu privirea îndreptată spre ceruri şi având în faţă câte un pupitru pentru scris şi Evanghelia deschisă.

d)      Pe suprafaţa arcurilor mari care susţin turla, între pandantivi sunt zugrăvite la răsărit chipul cel nefăcut de mână de pe mahrama Sf. Veronica, la apus chipul nefăcut de mână trimis regelui Avgar al Edesei la miazăzi şi la miazănoapte doi îngeri cu rulouri – S – lăudămu-te, bine te cuvântăm; N  - slavă întru cei de sus lui Dumnezeu. Din aceste chipuri principale lăstăresc ramuri de viţă care vin până dedesuptul evangheliştilor. Pe intradosul arcurilor mari sunt zugrvite la răsărit Iisus – Emanuel înconjurat de doi îngeri, iar în stânga şi în dreapta două registre cu Buna Vestire şi Intrarea în Biserică, iar la apus în centru este zugrăvit în chenar pătrat chipul lui Noe cu corabia în mână, în dreapta chipul proorocului Melchisedec, iar în stânga Patriarhul Avraam cu mâinile împreunate la piept.

 

Sfântul Altar

    În centrul bolţii Sfântului Altar, deasupra Sfintei Mese este zugrăvit chipul Maicii Domnului, cea mai înaltă decât cerurile, respectată ca împărăteasă a cerurilor, adică stând pe un jilţ împărătesc şi purtând în braţele ei, pe genunchi pe pruncul Iisus; ea este încadrată de cei doi Sfinţi Arhangheli – Mihail şi Gavriil, stând unul de-a dreapta şi altul de-a stânga tronului, în atitudine de adorare, ei fiind însoţiţi de David şi de Solomon, fiecare purtând rulouri cu inscripţii din profeţiile lor referitoare la Sfânta Fecioară. Pe spaţiul rămas liber al bolţii altarului, în jurul chipului central al Sfântei Fecioare este zugrăvită Sfânta Treime reprezentată de Cel Vechi de zile, Sfântul Duh, în chip de porumbel şi Iisus ca prunc aşezat pe genunchii Sfintei Fecioare.

    La extremitatea dinspre sud este zugrăvită scena numită Cortul Mărturiei, adică altarul Legii Vechi. În centrul compoziţiei o masă acoperită cu o faţă purtând pe mijlocul poalei un mic medalion rotund cu chipul Maicii Domnului. Pe masă este înfăţişat sfeşnicul cu şapte braţe, chivotul în care se păstrau tablele Legii şi o amforă cu mană din care erau hrăniţi evreii în pustie, sub formă de pâinişoare. Masa e încadrată în dreapta de Moise, iar în stânga de Aaron, amândoi cădind spre masă.

    La extremitatea dinspre nord este zugrăvită scena jertfei lui Avraam. Se pot observa: Avraam pe munte cu un cuţit în mână gata să-l jertfească pe Isac, care stă pe jertfelnic. Îngerul venind din cer şi berbecul între mărăcini.

    Pe peretele de răsărit al absidei principale a altarului, în primul registru de pe suprafaţa verticală a peretelui este zugrăvită scena împărtăşirii Sfinţilor Apostoli. Scena este simetrică, alcătuită din două tablouri. Hristos înveşmântat arhiereu figurează în amândouă: la stânga El dă Sfântul Trup, la dreapta Sfântul Sânge de la aceeaşi masă. Sfinţii Apostoli sunt şi ei împărţiţi în două grupe de şase, o grupă se apropie dintr-o parte în frunte cu Sfântul Apostol Petru pentru a primi Sfântul Trup, alta din partea opusă în frunte cu Sfântul Apostol Ioan pentru a primi Sfântul Sânge. La urma lor este zugrăvit Iuda, întors cu faţa, iar un diavol intră în gura lui. Pentru că a mai rămas loc pictorii Sfintei Biserici au zugrăvit în urma acestui tablou încă două. În partea de sud: “Focul arzător”, în partea de nord vedenia lui Zaharia la Templu.

    În al doilea registru sunt zugrăviţi chipuri de mari ierarhi, înveşmântaţi în sacou şi omofor, înfăţişaţi din profil privind spre centru (în centru este fereastra – în partea de sus se află Hristos – prunc mic pe disc străjuit de doi îngeri zugrăviţi pe cele două laturi ale ferestrei). În partea de sud avem zugrăviţi pe Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, Sfântul Grigorie de Nazianz, apoi Sfântul Arhidiacon Ştefan. În partea de nord avem: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Dialogul, Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Diacon Lavrentie.

    Proscomidiarul are form a unei firide în peretele de răsărit. Este zugrăvit Hristos pe disc înconjurat de ramuri de viţă de vie. Pe arcada de deasupra uşii ce comunică cu încăperea laterală este zugrăvită scena Coborârii de pe cruce. În partea de sud în aceeaşi zonă este zugrăvită scena jertfei lui Avraam.

    În dreapta şi în stânga absidei principale a altarului se află două încăperi laterale, amândouă comunicând cu Sfântul Altar şi cu naosul prin deschideri în formă de arcade. Deasupra acestor două deschideri sunt zugrăvite scenele: în dreapta: rugul cel nears de foc cu Moise, iar în stânga Isaia primind în gură cărbunele aprins ţinut în cleşte de înger.

 Naos

    Sus, pe bolţile absidelor laterale ale naosului sunt zugrăvite cele două mari praznice împărăteşti ale Mântuitorului: Naşterea Domnului (pe semicupola absidei dinspre sud) şi Învierea pe semicupola absidei dinspre nord. Pe restul suprafeţei absidelor şi a pereţilor verticali ai naosului în acelaşi registru (superior) sunt zugrăvite scene ilustrând momente principale din viaţa Mântuitorului, din activitatea şi din parabolele şi minunile sale. Astfel în jurul icoanei centrale a Naşterii Domnului sunt înfăţişate evenimente în legătură cu cronologia Naşterii Domnului: Magii de la răsărituri, Fuga în Egipt. Tot aşa, pe peretele nordic în jurul icoanei centrale a Învierii sunt înfăţişate evenimente în legătură cu Învierea Mântuitorului.

Suprafaţa pictată a pereţilor verticali ai naosului se împarte în două registre orizontale, paralele:

    Primul registru cuprinde momente din viaţa şi activitatea Mântuitorului prezentate sub formă de tablouri separate astfel: în partea de sud: Intrarea în Ierusalim, Duminica Tomii, Botezul Domnului; în partea de nord: Hristos între dascăli, Schimbarea la faţă şi Învierea lui Lazăr.

    Al doilea registru al pereţilor din naos cuprinde: pe peretele de sud – grupul Deisis, iar pe peretele de nord: Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, având în mijlocul lor Sfânta Cruce. Pe acelaşi registru lângă aceste tablouri sunt zugrăviţi pe peretele de sud Sfântul Eustatie şi Sfântul Gheorghe, iar pe laturile paralele din dreptul ferestrei Sfinţii doctori fără de arginţi Trifon şi Pantelimon. Pe peretele de nord, în acelaşi registru sunt zugrăviţi Sfinţii Mari Mucenici Nestor şi Dimitrie, iar pe laturile ferestrei Sfinţii doctori fără de arginţi Chir şi Ioan.

 Pronaos

    Peste pronaos este ridicată o singură boltă în calota căreia este zugrăvită icoana Maicii Domnului cu mâinile întinse pentru rugă către Dumnezeu, având la pieptul ei un medalion cu pruncul dumnezeesc. Această icoană este aureolată de aceleaşi şapte culori de bază ca şi Pantocratorul şi înconjurată de o horă de îngeri, în care fiecare înger dansează altfel cântând într-o bucurie cuvioasă Cuvine-se cu adevărat să te fericim….

    Pe pandantivi sunt zugrăviţi Sfântul Ioan Damaschin, Cosma de Maiuma, Teofan Criteanul, Iosif Graptul, cei mai însemnaţi imnografi – care în calitatea lor de organe ale Sfintei Tradiţii au fixat şi au exprimat sentimentele şi evlavia ortodoxă în legătură cu întruparea Mântuitorului şi cu rolul Sfintei Fecioare în istoria mânturii noastre, prin cântările lor consacrate în rânduiala sfintelor slujbe.

    Pe absidele laterale – sud şi nord sunt zugrăvite icoanele a două praznice: sud – icoana praznicului Înălţării Domnului, iar nord – icoana praznicului Pogorârii Duhului Sfânt. Pe absida din partea de vest este zugrăvită icoana Adormirii Maicii Domnului. Pe cele două bolţi mai mici, formate împreună cu stâlpii de susţinere sunt zugrăviţi Sfinţii prooroci Isaia şi Ieremia cu suluri pe care sunt scrise proorocirile lor despre Sfânta Fecioară.

    Pereţii verticali ai pronaosului sunt împărţiţi în două registre la fel ca şi cei ai naosului. Peretele de est în registrul de sus este zugrăvit Moise cu corabia în mână, în următorul registru este zugrăvit Sfântul Prea Cuvios Antonie cel Mare. În latura nordică peretele dinspre est în registrul superior îl are zugrăvit pe Aaron, iar cel inferior Sfântul Prea Cuvios Teodosie cel Mare.

    Primul registru al peretelui sudic cuprinde un tablou principal ce reprezintă pe Iisus înviind pe fiul văduvei, precum şi un tablou mai mic reprezentând pe Sfântul Prooroc Ilie. Registrul inferior cuprinde şi cele două ferestre. La fereastra dinspre est găsim zugrăvite pe prima latură Sfânta Mare Mucenică Ecaterina şi Sfânta Mare Mucenică Tecla pe a doua latură. Între ferestre sunt zugrăvite Sfânta Prea Cuvioasă Epraxia, Sfânta Prea Cuvioasă Teodora şi Sfânta Prea Cuvioasă Eufrosina. La a doua fereastră a peretelui sudic sunt ugrăvite Sfânta Mucenică Elpidia şi Sfânta Mare Mucenică Olga. În continuare pe peretele drept – Sfânta Matroana.

    Peretele de nord: în registrul superior este zugrăvit un tablou principal cu Mântuitorul Iisus Hristos rugându-se în grădina Ghetsimani, precum şi un tablou mai mic ce reprezintă proorocul Iona.

    Al doilea registru cuprinde şi aici cele două ferestre. La ferestra dinspre est sunt zugrăvite Sfânta Varvara şi Sfânta Anastasia, apoi pe peretele drept Sfânta Dionisia, Sfânta Doroteia, Sfânta Domnica. Pe laturile celei de-a doua ferestre sunt zugrăviţi Sfântul Prea Cuvios Zosima şi Maria Egipteanca, în continuare pe peretele drept, Sfânta Eugenia.

    Peretele de vest: registrul superior cuprinde două tablouri: în stânga Duminica Samarinencii, în drepta Duminica Slăbănogului. Deasupra uşilor de la intrare în pronaos este zugrăvită macheta bisericii (doi îngeri ţinând o biserică). În Registrul inferior sunt zugrăvite mai multe cuvioase: Sfânta Xenia, Sfânta Melania, Sfânta Evlogia, Sfânta Paraschiva, Sfânta Olimpia şi Sfânta Evloghia.

 Pridvor

    Pridvorul Bisericii Sfânta Treime este închis. Deasupra el are trei bolţi. Pe bolta din centru este zugrăvită încoronarea Maicii Domnului de către Sfânta Treime, iar pe pandantivi diferite scene cu inscripţii: Toată suflarea să laude pe Domnul.

    Pe bolta din partea de sud este zugrăvit Sfântul Ioan Botezătorul având în mână tipsia cu capul său, iar de jur împrejur sunt zugrăviţi patru sfinţi prooroci: Iona, Zaharia, Isaia, Maleahi.

    Pe bolta din partea de nord este zugrăvită icoana Maicii Domnului Cea mai desfătată decât cerurile avându-l la piept pe Domnul – prunc. Este înconjurată de Moise, David, Solomon, Aaron.

    Pe peretele de răsărit al pridvorului ocupă un loc de seamă Scena celei de-a doua veniri a Domnului nostru Iisus Hristos, care este tema principală a iconografiei exonartexului. Panoul iconografic al judecăţii din urmă încadrează ambele părţi ale uşii de intrare a bisericii. Deasupra în partea de sus a tabloului şi la mijloc figurează grupul Deisis. Dedesupt e înfăţişat tronul gol al judecăţii pe care se vede Evanghelia aşezată ca pe un altar şi instrumentele Patimilor, inclusiv Crucea; deasupra tronului Etimasiei pluteşte porumbelul Sfântul Duh. În faţa tronului îngenunchiază Adam şi Eva, doi îngeri  - Sfântul Arhanghel Mihail şi Sfântul Arhanghel Gavriil cu trâmbiţe vestesc venirea Domnului. Tot în acest registru cu tronul Etimasiei sunt zugrăviţi Sfinţii Apostoli aşezaţi pe scaune: şase de o parte şi şase de alta. În partea stângă a tabloului apar rotocoale de nori din care se ridică chipuri de profeţi, martiri, episcopi; dedesupt este Raiul închis ca o cetate medievală cu ziduri flancate de turnuri. Înăuntrul Raiului se văd: Sfânta Fecioară între doi îngeri, în atitudine de adorare, tâlharul cel bun răstignit pe crucea din dreapta Mântuitorului, patriarhii din Vechiul Testament, cele cinci fecioare înţelepte, iar pe dinafară se văd plângând cele cinci fecioare neînţelepte.

    În partea dreaptă a tabloului sunt reprezentate alegorii: mâna lui Dumnezeu care ţine balanţa cu care cântăreşte faptele oamenilor; un minuscul personaj gol, înfăţişând sufletul celui judecat ce apare între talerele balanţei, supravegheat de îngeri şi demoni care asistă la cântărire.

    De sub tronul judecăţii porneşte un fluviu de foc în care se chinuie cei osândiţi şi îngerii răi care cad înghiţiţi de gura căscată a iadului, înfăţişat în chipul unui balaur înfricoşător ce cuprinde şi pe Iuda.

    Pe pereţii de S, V, N, în primul registru sunt zugrăvite scene din Vechiul Testament de la Facerea Lumii: Dumnezeu desparte pământul de ape, zideşte pe Adam, zideşte pe Eva, Eva păcătuieşte, Adam şi Eva sunt izgoniţi din Rai, muncesc pentru a-şi câştiga pâinea, Cain omoară pe Abel, Dumnezeu îi pedepseşte prin potop şi Turnul Babel.

    În al doilea registru, începând cu peretele de sud sunt zugrăviţi: Sfânta Iustina, Sfânta Isidora, Sfântul Eftimie, Sfântul Sava, Sfântul Ilarion, Îngerul Domnului, Sfântul Pahomie, Sfântul Arsenie, Sfânta Ştefania, Sfânta Elisabeta.

    Pe laturile ferestrelor sunt zugrăviţi Sfinţii Cuvioşi Stâlpnici. Deasupra uşii de la intrare este scrisă pisania cu litere chirilice. Pe uşile de lemn sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, iar deasupra este Hristos cu inscripţia: Eu sunt uşa, prin mine de va intra cineva se va mântui.

      Tâmplă, icoane, strane, obiecte

    Tâmpla Bisericii este cea originală, sculptată în lemn de tisă la Viena. Ea a fost adusă şi asamblată pe loc de către meşteri necunoscuţi împreună cu icoanele pictate. Reflectă influenţe occidentale precum: coloane cu cornişe în stil corintic; ornamentele şi stucaturile cuprind bogate motive florale şi viţă de vie îmbrăcată în foiţă de aur. Tâmpla este susţinută de 8 coloane, la baza lor fiind sculptate ove. Fusul coloanelor sunt prevăzute cu caneluri, iar de jur împrejur sunt practicate melcat viţe de vie cu struguri. Registrul superior are ancadramente sculptate în formă de frunze de acantus, alternate cu ove şi vârfuri de frunze încadrate în cinci registre sculpturale. Uşile împărăteşti au o sculptură în filigran reprezentând de asemenea viţa de vie având fiecare în centru câte un medalion pe care este pictată scena Bunei Vestiri. La partea superioară a uşilor altarului străluceşte simbolul dumnezeirii, soarele, care poartă în centrul său ochiul atoatevăzător. Icoanele împărăteşti radiază o nemărginită căldură şi seninătate. Fiecare detaliu este lucrat cu o minuţioitate extremă, iar privitorul este copleşit de bogăţia şi măreţia întregului ansamblu.

    Autorii picturii catapetesmei nu se cunosc. În anii ’80, ’82 când s-a curăţat pictura murală, pictorul Toma Lăscoiu împreună cu o echipă de la Monumentele Istorice au căutat cu insistenţă să găsească măcar vreo iscălitură pe vreo icoană, dar nu s-a găsit nimic. Pictura tâmplei seamănă foarte mult cu pictura murală din Biserica Adormirii Maicii Domnului. Se ştie însă că pictorul Nicolae Polcovnicul murise înainte de a se termina Biserica mare, deci el nu le-a putut picta. Cercetătorii au ajuns la concluzia că icoanele tâmplei au fost pictate de ucenicii pictorului Nicolae Polcovnicul.

Icoanele împărăteşti au fost pictate odată cu tâmpla şi de aceeaşi pictori. Ele au fost ulterior ferecate în argint şi suflate cu aur de credincioşi creştini după cum urmează:

1.      Îmbrăcămintea icoanei Mântuitorului Iisus Hristos şi a Maicii Domnului este dăruită de Sultana Marsil.

2.      Îmbrăcămintea icoanei Sfintei Treimi este dăruită de H.D. Dermescu în 1863 aprilie 6, lucrată de fierar Russ.

3.      Îmbrăcămintea icoanei Sfântul Nicolae şi Sfântul Ioan Botezătorul a fost dăruită de Nicolae Cămărăşescu.

4.      Icoanele mici sunt îmbrăcate tot în argint de Maria Păunescu.

Pe uşile diaconeşti sunt zugrăviţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. În registrul de jos apar scene şi chipuri din Vechiul Testament. În primul registru deasupra Icoanelor Împărăteşti sunt zugrăvite praznicele împărăteşti: şase într-o parte şi şase în cealaltă, iar la mijloc icoana cu cina cea de taină (îmbrăcată în argint). În următorul registru sunt zugrăvite chipurile celor 12 Apostoli înfăţişaţi în picioare orientaţi spre icoana centrală ce reprezintă grupul Deisis. În ultimul registru (cel de sus) sunt zugrăvite chipurile celor 12 prooroci, având în mijloc pe Maica Domnului cu pruncul dumnezeesc la piept. Proorocii sunt înfăţişaţi numai bust orientaţi spre icoana centrală. Deasupra tâmplei tronează Sfânta Cruce într-o parte şi în cealaltă a crucii două medalioane ce reprezintă pe Maica Domnului şi Ioan Evanghelistul.

Iconostasul are aceeaşi sculptură, probabil este adus tot de la Viena.

5.      Înveşmântarea în argint a Icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni a fost făcută pe cheltuiala Maicii Evlampia Treistianu.

6.      În naos în partea stângă se află Icoana Sfântului Ierarh Spiridon dăruită de Ioan şi Constanţa Ionescu, 1928.

Impresionează sensibil la prima vedere ansamblul oferit de cele patru icoane, din care două cu dublă faţă fixate în iconostase din lemn sculptat. La primul cheltuiala a suportat-o sfinţia sa Evlampia Treistianu, superioara Sfintei Mănăstiri Pasărea la anul 1902, sculptor Alexandru Dobrescu, iar la al doilea cheltuiala a suportat-o Elisabeta Nicolau, soţia lui Ion şi fiu Mihalache.

7.      Îmbrăcămintea icoanei Mântuitorului Iisus Hristos, Domnul Atotţiitorul tuturor a fost donată de Maria Magheru în 1868 şi lucrată de meşterul Teodor Russ.

8.      Cealaltă icoană este a Maicii Domnului şi este argintată tot de Teodor Russ şi donată de aceeaşi Maria Magheru.

În spatele acestor icoane se găsesc altele tot argintate, astfel:

9.      Icoana Mântuitorului Iisus Hristos îmbrăcată de stareţa Evlampia Treistianu în 1902

10.  Icoana Maicii Domnului cu pruncul înconjurată sus de doi îngeri (Arhanghelul Mihail şi Gavriil), iar jos de doi Mucenici, dăruită în 1957.

În aceeaşi linie şi plan cu cele două icoane amintite mai sus, fixate în zidul bisericii în partea de miază-zi se află o icoană reprezentând pe Sfinţii Mucenici Gheorghe şi Dimitrie, iar în latura de la miază-noapte, cealaltă reprezentând pe cuvioasa Teodora şi Paraschiva. Ambele sunt făcute cu ajutorul Ecaterinei Ionescu.

11.  Icoanele mici tot argintate sunt donate de Aritica Panaitescu.

Strănile au fost înlocuite în anii 1980-1982 când s-a refăcut pictura în interior. Din cele vechi unele au fost donate unei biserici sărace, altele fixate la Biserica din Cimitir.

12.  Scaunul Arhieresc este donat în 1915 de Ion I. Petrescu.

13.  Scaunul Maicii Stareţe este donat de Maria şi Ion M. Savoveanu în 1939.

14.  Policandrul din naos a fost făcut în 1860.

15.  Policandrul din tindă

În Sfântul Altar pe Sfânta Masă se află crucea răstignirii, lucrată cu mult gust artistic. Pe Sfânta Masă se află un Sfânt Epitaf, Sfânta Evanghelie, trei chivoturi. Cel mare este donat de Ion Marin Sadoveanu după cum arată inscripţia, iar celelalte două mai mici unul este făcut prin stăruinţa maicii stareţe Dionisia, econoamei Paisia şi Iordache Alexandrescu, lucrat fiind de Călin Marinescu la data de 19 martie 1858. Celălalt chivot datează din anul 1875.

Tot pe Sfânta Masă mai întâlnim şi şapte cruci. Pe una din ele, tot cu ajutorul unei însemnări aflăm că este făcută de Călin Marinescu, prin stăruinţa stareţei Dionisia la 2 august 1858. Mai aflăm în altar, printre obiectele de cult un potir datând din anul 1815 şi un disc dăruit la anul 1824 în luna ianuarie de părintele Ignatie duhovnicul Mănăstirii Cernica şi două sfeşnice.

Pictura murală este făcută în tempera şi se datoreşte unor zugravi ai şcolii din Cernica, ce au primit ajutor şi de la zugravii de la Muntele Athos.

Principalele cărţile liturgice sunt următoarele:

1.      Tipiconul – tipărit la Iaşi în anul 1816

2.      Tipicul – pentru săptămâna luminată – tipărit în anul 1833 la Mănăstirea Neamţu de către Isaia Tipograful.

3.      Penticostarul – tipărit în anul 1856 la Bucureşti în timpul mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei aşa cum citim în prima sa pagină. Acesta este legat în piele de către monahia Filonida.

4.      Un liturghier – tipărit la Bucureşti în anul 1887.

Obiecte aflate în inventarul bisericii scoase din uz:

Icoane pictate pe lemn ferecate în argint:

1.      Icoană împărţită în două registre: registrul superior Iisus Hristor, Sfântul Nicolae şi Maica Domnului, registrul inferior Sfântul Ioan, Sfântul Vasilie şi Sfântul Grigorie

2.      Naşterea Domnului

3.      Învierea Domnului

Aceste trei icoane sunt de mărime 20/18 şi sunt donate Sfintei Mănăstiri Pasărea de Safta şi Nicolae în anul 1903.

4.      Mântuitorul Iisus Hristos.

5.      Maica Domnului

Aceste două icoane au mărimea 20/18 şi sunt donate de familia Cişmigeanu din Bucureşti la data de 15 august 1936.

6.      Mântuitorul Iisus Hristos

7.      Maica Domnului

Aceste două icoane fac parte din vechea catapeteasmă, fiind păstrate împreună cu rama de lemn în care erau încastrate.

8.      Maica Domnului 30/25

9.      Mântuitorul Iisus Hristos 20/18

10.  Cuvioasa Paraschiva 12/18

11.  Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena donată de Ana Eliza Ionescu la data de 30 sept.1941.

12.  Sfântul Mare Mucenic Mina

13.  Maica Domnului Împărăteasă de provenienţă rusească 40/30, 1842.

14.  Maica Domnului Împărăteasă de provenienţă rusească 40/30, suflată cu aur.

15.  Maica Domnului

16.  Maica Domnului

17.  Maica Domnului împreună cu Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

18.  Maica Domnului de provenienţă rusească suflată cu aur, 1872, donată de Ion şi Maria la 12 nov. 1969.

19.  Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - medalion din argint gravat ce a făcut parte din vechea catapeteasmă

Icoane pictate pe lemn

1.      Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

2.      Capul Sfântului Ioan Botezătorul

3.      Maica Domnului

4.      Sfântul Ierarh Nicolae

5.      Tânguirea Maicii Domnului

6.      Maica Domnului îndurerată

7.      Maica Domnului îndurerată pictată de Maica Macrina şi Donată de Maica Elefteria Dulgheru, 1983.

8.      Sfântul Ciprian şi Cuviosul Macarie

9.      Sfântul Ioan şi Sfântul Arsenie

10.  Sfânta Maria Magdalena

Ultimele două icoane sunt donate de Maica Magdalena Stoiu – fără mâini

11.  Sfântul Fanurie dăruită de Maria Dicesare, 1980.

12.  Icoană cu două feţe: Sfântul Ilie şi Proorocul Elisei pe o faţă, iar pe cealaltă Sfânta Maria Magdalena şi Cuvioasa Paraschiva donată mănăstirii în 1943.

13.  Icoană cu două feţe: Sfânta Cuvioasă Dionisa şi Sfântul Apostol Timotei pe o faţă, iar pe cealaltă Sfânta Maria Magdalena şi Sfânta Muceniţă Filofteia.

14.  Icoană cu două feţe : Izvorul Tămăduirii şi Cina cea de taină pictate de maica Macrina şi donată de maica Elefteria Dulgheru în 1991.

15.  Sfântul Atanasie şi Chiril

16.  Sfânta Treime

17.  Sfântul Prooroc Ilie şi Elisei donată de maica Magdalena Stoiu din Cetatea Albă – Basarabia, 1942.

18.  Cuvioasa Paraschiva, donată de Ştefan şi Iuliana, 9 iulie 1963.

19.  Sfântul Calinic 80/50.

20.  Cuvioasa Paraschiva – goblen

Cărţi liturgice toate scrise cu alfabet chirilic (slavon)

1.      Ceaslov, tipărit la 1816, donat de Monahia Elisabeta Cherciu în 8.01.1955.

2.      Orologiu (Ceaslov), Bucureşti 1825.

3.      Ceaslov tipărit la Neamţ de monahul Isaia Tipograful şi poartă inscripţia: Acest Ceaslov mi l-au hărăzit robul lui Dumnezeu Marin Relea, spre pomenirea sa la data de 1886, februarie 20.

4.      Ceaslov, tipărit la Braşov în 1835 în Tipografia lui Ioan Gâtt, în ilele lui Ştefan Stratimirovici, Episcop al Ardealului Vasile Moga.

5.      Ceaslov tipărit la Neamţ în 1850.

6.      Ceaslov, 1851, legat de I. Arghir în timpul Maicii Stravofilia Constantinescu, 1932.

7.      Ceaslov bogat este donat de Ali Maichi Monahii de la Mănăstirea Acoperământul Maichii Domnului din Machedonia. L-au cumpărat cu preţul de 20 franci la anul 1875, luna noiembrie, 6.

8.      Ceaslov tipărit la Bucureşti, 1854.

9.      Ceaslov bogat, 1874 dăruit de Nicanor Bica, schimonah prodomit, pe care se găseşte inscripţia: Dăruiesc acest Ceaslov bogat cu litere vechi, Sfintei Mănăstiri Pasărea – Ilfov, pentru Strana dreaptă în zilele Prea Cuvioasei Maici Amfilofia Popescu, stareţa Sfintei Mănăstiri Pasărea, iar eclesiarhă fiind Monahia Serafima Dancu şi tipicăreasă Monahia Migdonia David, azi 27 aprilie 1952, Duminica Tomii, legat de I. Arghir.

10.  Orologiu (Ceaslov) – Bucureşti, 1896, legat de Ioan Arghir la data de 12.XII.1954 în Bucureşti

11.  Ceaslov fără prima copertă şi prima foaie.

12.  Ceaslov fără coperţi.

13.  Psaltire, 1817, dăruită de Monahiile Olimpiada şi Domnica Pencu în memoria Maicii Domnica Constantinescu

14.  Psaltire tipărită la Tipografia Episcopiei Buzăului, 1835

15.  Psaltire tipărită la Iaşi laTipografia Mitropoliei Moldovei, 1835, Mitropolit Veniamin Costache

16.  Psaltire tipărită la Bucureşti, 1856

17.  Psaltire tipărită la Bucureşti, 1868

18.  Psaltire tipărită la Sibiu, 1915

19.  Cuvintele şi învăţăturile Prea Cuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, Neamţ, 1848

20.  Slujba Sfintei Învieri pentru Duminica Paştilor şi întru toată Săptămâna Luminată, tipărite la Neamţ 1814, strana stângă.

21.  Slujba Sfintei Învieri pentru Duminica Paştilor şi întru toată Săptămâna Luminată, tipărite la Neamţ 1814, strana dreaptă.

22.  Penticostar tipărit la Bucureşti în timpul lui chir Dositei, 1800, strana stângă

23.  Penticostar tipărit la Bucureşti în timpul lui chir Dositei, 1800, strana dreaptă

24.  Penticostar, tipărit la Bucureşti 1889.

25.  Octoih, tipărit la Buda în 1811, strana stângă.

26.  Octoih, tipărit la Buda în 1811, strana dreaptă

27.  Octoih, Bucureşti 1859, strana stângă

28.  Octoih, Bucureşti 1859, legat de I. Arghir la 21.11.1932. De acest Octoih este lipit un manuscris cu cântarea “Doamne femeia ce căzuse” scris de Monahia Trifilia Iliescu, 10.05.1955 din Mănăstirea Pasărea, strana dreaptă

29.  Octoih, Bucureşti, 1890.

30.  Apostolul, Bucureşti 1856.

31.  Evanghelie fără copertă

32.  Kiriakodromiu – Tâlcuirea Evangheliilor, Bucureşti 1857.

33.  Kiriakodromiu – Tâlcuirea Evangheliilor, Bucureşti 1857.

34.  Liturghier, Bucureşti, 1858.

35.  Liturghier, Tipografia Mănăstirii Neamţu, 1860, ieromonah Teofilact Tipograful

36.  Liturghier, Bucureşti, 1887.

37.  Liturghier, Bucureşti, 1912, pegat de Arghir în 1937.

38.  Liturghier, Bucureşti, 1950

39.  Cântările Sfintei Liturgii şi cântări la Cateheze, Bucureşti 1951, Profesor Nicolae Lungu şi protodiacon Anton Uncu.

40.  Triod, tipărit la Neamţ, 1842

41.  Triod fără prima foaie.

42.  Minei pe luna ianuarie, Buda 1805.

43.  Minei pe luna martie, Buda 1805.

44.  Minei pe luna mai, Buda 1805, strana stângă

45.  Minei pe luna mai, Buda 1805, strana dreaptă

46.  Minei pe luna iunie tipărit la Buda, 1805.

47.  Minei pe luna iulie, tipărit la Buda în 1805, în timpul Episcopului Filaret al Râmnicului, strana stângă

48.  Minei pe luna iulie, tipărit la Buda în 1805, strana dreaptă

49.  Minei pe luna noiembrie tipărit la Buda, 1805.

50.  Minei pe luna februarie tipărit la Neamţ, în 1845

51.  Minei pe luna martie tipărit la Neamţ, în 1845.

52.  Minei pe luna aprilie tipărit la Neamţ, în 1845, strana stângă

53.  Minei pe luna aprilie tipărit la Neamţ, în 1845, strana dreaptă

54.  Minei pe luna mai tipărit la Neamţ, în 1845

55.  Minei pe luna iunie tipărit la Neamţ, în 1845

56.  Minei pe luna iulie tipărit la Neamţ, în 1845

57.  Minei pe luna august tipărit la Neamţ, în 1845.

58.  Minei pe luna septembrie tipărit la Neamţ, în 1845.

59.  Minei pe luna decembrie tipărit la Neamţ, 1845, legată cu cheltuiala lui Arghir Ioan în1933

60.  Minei pe luna iulie tipărit la Bucureşti, în 1836

61.  Minei pe luna septembrie tipărit la Bucureşti, în 1852

62.  Minei pe luna ianuarie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, mineiul altarului

63.  Minei pe luna februarie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana stângă

64.  Minei pe luna februarie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana dreaptă

65.  Minei pe luna martie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana stângă

66.  Minei pe luna martie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana dreaptă

67.  Minei pe luna aprilie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana stângă

68.  Minei pe luna aprilie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana dreaptă

69.  Minei pe luna mai tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana stângă

70.  Minei pe luna mai tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana dreaptă

71.  Minei pe luna iunie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana stângă

72.  Minei pe luna iunie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana dreaptă

73.  Minei pe luna iulie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana stângă

74.  Minei pe luna iulie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana dreaptă

75.  Minei luna august, tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana stângă.

76.  Minei luna august, tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862 strana dreaptă.

77.  Minei pe luna septembrie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana stângă

78.  Minei pe luna septembrie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana dreaptă

79.  Minei pe luna octombrie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana stângă

80.  Minei pe luna octombrie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana dreaptă

81.  Minei pe luna noiembrie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana stângă

82.  Minei pe luna noiembrie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana dreaptă

83.  Minei pe luna decembrie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana stângă

84.  Minei pe luna decembrie tipărit la Râmnicu Vâlcea, în 1862, strana dreaptă[31]

85.  Carte ce se cheamă “Puţul” de Sfântul Ioan Gură de Aur, tipărită la Neamţ în1833, dăruită Mănăstirii de Monahia Porfiria Dumitrescu în 1892.

86.  Sfântul Vasilie cel Mare, Cuvinte şi învăţături, Bucureşti, 1826.

87.  Noul Testament, tipărit la 1857 în zilele lui Alexandru Ghica Dimitrie

88.  Slujba Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, tipărit în anul 1806 în timpul Episcopului Iosif al Argeşului, donată mănăstirii de Maica Artemia Zamfir

89.  Acatistul Sfântului Spiridon, 1862.

90.  Acatistul tuturor sfinţilor, donat la 8 aprilie 1962 de Jana Popa, manuscris

91.  Acatistul Sfântului Antonie cel mare, tipărit la 1929 la Neamţ, legată de Ioan Arghir

92.  Acatistul şi slujba Sfântului Dimitrie cel Nou, tipărit la 1852, iunie 16, legat de Arghir I.

93.  Acatistul şi slujba Sfântului Dimitrie cel Nou, tipărit la 1802

94.  Acatistul Sfintei Ecaterina, Bucureşti 1885.

95.  Acatistul Bunei Vestiri tipărit la 1901, donat de Toma şi Maria Grigorescu, comuna Dărăşti, jud, Ilfov.

96.  Acatistul Sfintei Maria Magdalena, Chişinău, 1911.

97.  Aghiazmatar, Bucureşti, 1950

98.  Paraclisul, Acatistul şi Viaţa Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, tipărit la 1922, dăruit de Monahia Sofia Ionescu, 1929.

99.  Panachida, Bucureşti 1875.

100.          Panachida, tipărit la 1938, dăruită de Ghe. D. Iancu.

Vieţile Sfinţilor

101.          Februarie, Bucureşti 1835

102.          Martie, Neamţ 1814

103.          Mai, Neamţ 1813

104.          Iunie, Neamţ 1809

105.          Iulie, Neamţ 1814

106.          Iulie, Bucureşti, 1836

107.          August, Neamţ, 1815

108.          August, Bucureşti 1836

109.          Octombrie, Neamţ 1809

110.          Noiembrie, Bucureşti 1835

111.          Decembrie, Neamţ, 1811.

Toate legate de Arghir Ioan între 1834 –1851.