Biserica Adormirea Maicii Domnului
La răsărit de Biserica Sfânta Treime şi înconjurată din toate părţile de cimitir, la rândul său împrejmuit de un zid gros din cărămidă se află Biserica Adormirea Maicii Domnului. Este ridicată de Sfântul Calinic în anul 1834 ca şi capelă de cimitir, precum se vede din pisanie. Pentru ridicarea acestei biserici a fost nevoie de ajutoarele pe care le-au dat călugăriţele de aici, precum şi de multe donaţii făcute de mulţi creştini evlavioşi. Această biserică nu s-a dărâmat niciodată.
Este ridicată de Sfântul Calinic în anul 1834 ca şi capelă de cimitir, precum se vede din pisanie. Pentru ridicarea acestei biserici a fost nevoie de ajutoarele pe care le-au dat călugăriţele de aici, precum şi de multe donaţii făcute de mulţi creştini evlavioşi. Această biserică nu s-a dărâmat niciodată.
Planul bisericii este treflat, cu o singură turlă pe naos. Este construită din cărămidă, având o lungime de 14 m şi 4 m lăţime cu exteriorul decorat cu stucatură. Faţada de la apus are trei firide înalte, simple. În Biserică se intră printr-un pridvor cu coloane de cărămidă închis cu geamlâc lung de 2,5 m şi lat de 4,5 m. Împărţirea lăcaşului este clasică, în altar, naos, pronaos şi pridvor.
Pictura murală în întregime în tempera este în stil neobizantin şi este executată de Nicolae Polcovnicul cu ucenicii, după cum se vede semnătura acestuia în Altar, pe peretele dinspre miază-noapte, deasupra proscomidiarului, sub scena coborârii de pe cruce a Mântuitorului. Despre Nicolae Polcovnicul francezul Vaillant spune că n-a învăţat să picteze de la vre un meşter iscusit în pictură.
Biserica mică are acelaşi program iconografic ca şi Biserica mare, remarcând câteva scene: Pantocratorul de o deosebită frumuseţe şi bogăţie spirituală, chipul Mântuitorului, ca de altfel chipurile tuturor sfinţilor pictaţi de Nicolae Polcovnicul emană o lumină blândă şi iertătoare, icoana Adormirii Maicii Domnului zugrăvită pe peretele de apus deasupra uşii din pronaos. În acestă icoană întreaga gamă a reprezentărilor este dominată de Hristos şi Sfânta Fecioară, ultima înfăţişată cu trupul adormit, aşezat pe catafalc. Sufletul Sfintei Fecioare este încredinţat Fiului ei, situat în slavă, el fiind reprezentat sub forma unui copil înfăşat. Scena coborârii Mântuitorului de pe cruce pictată la proscomidiar este de o deosebită valoare artistică, autorul ei căutând să redea cu cât mai multă pricepere fizionomia fiecărui personaj, îndurerat de moartea Mântuitorului. Nu lipseşte din această scenă nici Maica Domnului, pictorul căutând să redea ceea ce simţea o mamă pentru moartea fiului ei.
Sub Biserică se află gropniţa, o încăpere cu pereţii îmbrăcaţi în cărămidă, unde se depun şi se păstrează osemintele maicilor adormite în Domnul. Serviciul divin se oficiază aici de la 1 august până la 16 august în cinstea hramului bisericii, precum şi 10 zile înainte de Sfânta Treime.
